De multe ori se vorbeste despre perioada Postului Mare ca despre una speciala in viata Bisericii: mai mult timp pentru rugaciune, infranare in diverse sfere ale vietii, o atentie sporita la propria stare spirituala.
Pentru ca sa petrecem Postul cu Hristos si ucenicii Sai, dar nu sa-l transformam intr-o luna si jumatate de dieta aspra si inutila, va recomandam sa urmati cateva reguli importante.
Bucurati-va pururea!
« Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate» (1 Tes.5:16-18), — sfatul intelept al apostolului fiind si mai actual si relevant in zile Postului Mare.
Este mare si pericolul de a cadea in disperare: „Cum pot trai fara mancare buna! Acum nu voi avea parte de divertisment! Ce slujbe lungi ne asteapta! „- in timp ce nici motive pentru deznadejde nu exista. Durata lunga a slujbelor – e o posibilitate in plus de a reflecta la locul omului in vesnicie, si totodata posibilitatea de a simti unitatea in rugaciune cu alti crestini, dar si comunicarea cu Dumnezeu insusi, relateaza extranews.ro.
Alte afirmatii adesea intalnite ar fi : „Eu nu pot tine postul dupa randuiala existenta. Nu pot participa la toate slujbele. Ma sustrag lucrurile lumesti. ”
Un lucru cunoscut parca de noi toti, dar de la aceasta nu mai putin adevarat: amintiti-va ca Dumnezeu nu are nevoie de stomacul si picioarele noastre, ci de inima noastra, El vede in noi dorinta sincera de a-I sluji, si ne vede slabiciunele.
Iata aceasta amintire constanta despre Dumnezeu – si va fi bucuria noastra neincetata in El.
Rugati-va neincetat!
Desigur, cu nu trebuie sa devenim pe parcursul postului toti isihasti, dar sa incercam sa fim mai aproape cu jumatate de pas de ideal, ar fi posibil.
Rugaciunii ar trebuii sa-i acordam putin mai mult timp, decat o facem de obicei. Cu o mai mare atentie sa fim sa slujbe – uneori poate ar fi necesar sa luam o carte cu textele sfintei liturghii. Cu o atentie sporita sa ne indeplinim pravila, sa ne ridicam de la calculator cu o jumatate de ora mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugaciunile de seara. Sa adaugam rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Daca petrecem mult timp pe drum, sa ascultam sau sa citim in acest rastimp Psaltirea.
Iar rugaciunea lui Iisus sa ne devina arma de baza in lupta cu numeroasele ispite: iritarea, furiea, disperarea.
Rugaciunea in Biserica
Grijile casei, drumul catre casa in timpil traficului din orele de varf, problemele la locul de munca – chiar daca noi am reusit sa ne organizam astfel viata, ca sa consumam doar alimentele permise, sa ne facem zilnic pravila de rugaciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Si aici in ajutor ne vine Biserica.
In manastiri, si in multe parohii din orasele mari in perioda Postului Mare slujbele se savarsesc zilnic, dimineata si seara. Ar merita dupa posibilitate inainte sau dupa programul de munca sa intram pentru putin timp in biserica si sa asistam la o parte a slujbei. Acestea ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stari sufletesti complet diferite.
Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rau si sa plecam putin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt – Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul in primele patru zile ale Postului Mare, Acatistul Maicii Domnului in seara de vineri, slujbele din Saptamana Patimilor …
Cel putin o data pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite – apropo, in unele biserici ea se face si seara.
« Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!»
Este bine cunoscut: ca de post nu are nevoie Dumnezeu, dar noi. Postul Mare este format din doua parti: Patruzecimea si Saptamana Patimilor. Prima parte – este timpul de pocainta, si a doua – timpul de purificare, pregatire pentru Pasti.
Nu in zadar biserica de doua ori in Postul Mare ne propune lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu in zadar auzim in Biserica in fiecare sambata din Postul Mare « Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!». Cu buna stiinta Biserica cu trei saptamani inainte de Postul Mare, ne cheama la pocainta: prin parabola fariseului si a vamesului, a fiului risipitor, si prin amintirea Judecatii de Apoi si a alungarii lui Adam din Rai.
Anume pentru pocainta si avem nevoie de acest rastimp. Daca nu intentionezi sa te caiesti de viata si faptele tale, nu are nici un rost nici postirea, va fi doar o risipa de sanatate.
Ai grija de sanatatea ta!
Apropo, de sanatate. Daca in timpul postului iti apar problemele de sanatate, gradul de abstinenta ar trebui sa fie imediat discutat cu duhovnicul.
Nu poate fi vorba de nici un post dupa randuiala din pravila, in cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. In conditiile moderne, chiar si in manastiri, nu se posteste doar cu mancare uscata, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grija si de starea sanatatii sale.
(Merita sa ne amintim ca in biserici in timpul Postului Mare se savarseste taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfintit unita cu rugaciune pentru vindecarea bolnavilor.)
Nici intr-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobandit din ravna peste puteri, dar poate chiar si ne va indeparta, caci e prea fin hotarul intre o dorinta reala de ascultare fata de pravile, si mandria pentru propriul efort.
„Uita-te in farfuria ta!”
„Vanitatea postirii” este periculoasa si merge la brat cu condamnarea. Fratele tau mananca peste in prima saptamana a Postului Mare, in timp ce tu stai pe paine si apa? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahar nu pui in ceai? Tu nu ai de unde sa cunosti caracteristicile organismului sau. A mancat o crenvusca si a doua zi a mers la impartasire, atunci cand tu tii post euharisic inceput inainte de Priveghere? Este hotararea sa si a duhovnicului sau, care i-a permis impartasania.
„Vanitatea nepostirii” care ne aduce in fata si un alt personaj actual, vamesul care se mandreste ca nu e fariseu. El nu foloseste untdelemn – in schimb eu fac o suta de metanii inainte de somn! El nu consuma deloc alcool – in schimb eu ma caiesc in fiecare duminica!
Prin urmare, as dori sa repet apelul pentru cadrele didactice ale gradinitei, „Uita-te in farfuria ta!”
Nu numai cu paine va trai omul
Si in genere, mai putin sa discutam despre alimente. Nu conteaza cat de stiut nu ar fi acest adevar, totusi il vom repeta perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mananca niciodata produse animaliere si de Dumnezeul aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i indeparteaza.
Continuarea versetului : « ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu», — este perfecta pentru perioada Postului Mare, cand lecturii sfintei scripturi -a Cuvantul lui Dumnezeu – i se acorda o atentie deosebita.
Pentru Postul mare ar fi posibila recitirea intregii Evanghelii. De asemenea, in aceasta perioada in biserici se citeste zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfintii Parinti – „Scara Raiului „, Filocalia, talcuiri la Evanghelie .
Grabiti-va sa faceti fapte bune
Ar fi bine sa invatam si sa combinam scaderea interesului fata de continutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atentiei fata de aproapele nostru in general.
Acordand o atentie sporita la propria stare spirituala, nu ar trebui sa devinim indiferenti fata de ceilalti. Mesajul Postului ar trebui sa mearga inspre cultivarea ambelor virtuti – iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele.
Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna ca banii economisiti pe mancarea de post sa-i folosim la ajutorul celor nevoiasi. Din cateva pranzuri de post s-ar putea de cumparat niste manusi pentru un cersetor ce ingheata sau o jucarie pentru casa de copii.
Nu este necesar in timpul postului sa intrerupem comunicarea si cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietena insarcinata, un vecin in suferinta, o ruda singuratica. Conversatia cu ei la un ceai – nu este o distractie, dar un ajutor pentru aproapele nostru.
Iubirea de oameni fara de incercarea sa le fim mereu pe plac
Relatiile bune cu apropiatii, uneori sunt insotite si de o latura neplacuta: incercarea sa le fim mereu pe plac. De fapt, nici o atitudine buna aici nu poate exista, – existand doar lipsa de caracter si dependenta de opiniile altor oameni. Anume in post aceasta patima poate sa devina mai accentuata.
„Hai sa ne intalnim vineri dupa serviciu intr-o cafenea” – te invita o prietena, si iata deja ai comandat impreuna cu ea o prajitura – doar nu poti sa o superi!
„Vino-o in vizita sambata seara” – te invita vecinii, si nu mai mergi la slujba, in loc sa-ti ceri scuze si sa amani pentru un timp mai tarziu sau pentru seara de duminica.
„Mananca o bucata de pui, de altfel ma supar” – te indeamna o ruda, si s-ar putea cu respect sa refuzi, dar nu o faci, desi sa te ascunzi dupa falsa nedorinta de a merge la un conflict, nu mereu inseamna sa dai dovada de iubire fata de aproapele.
Pentru a ne elibera de aceasta patima de a fi placuti altora, ne putem aminti de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: noi trebuie sa ascundem propria postire, ca sa nu ne postim de vazul lumii, dar postul bisericesc – este o traire si o marturisire a credintei. Noi nu trebuie doar sa-i respectam pe altii, dar si sa tindem ca si pe noi si credinta noastra sa fie respectata.
Cei mai multi oameni inteleg explicatia politicoasa si accepta pozitia noastra. Dar si adesea se adevereste ca interpretarea noastra este neintemeiata. Prietena in cafenea nu va fi deranjata de faptul ca vom comanda doar o cana de cafea, vecinii vor fi bucurosi sa ne intalnim si dupa participarea noastra la slujba, iar cu ruda putem servi cu placere si niste cartofi cu ciuperci.
Sa-l urmam pe Hristos
Si in cele din urma, cea mai importanta regula a Postului Mare – sa nu uitam pentru ce exista aceasta perioada.
Postul Mare – este timpul asteptarii Invierii Mantuitorului. Dar nu o simpla asteptare, ci una de actiune. Vom incerca sa trecem cele patruzeci de zile impreuna cu Hristos, sa venim la mormantul lui Lazar, cu Domnul sa intram in Ierusalim, Il vom asculta in Biserica, ne vom impartasi impreuna cu apostolii la Cina cea de Taina, il vom urma in ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alatura suferintei Maicii Domnului si ucenicului iubit …
In cele din urma, impreuna cu mironositile ne vom apropia de mormantul deschis si din nou vom trai bucuria:
Nu este aici. Hristos a inviat!
