Fenomenul poate fi văzut cu ochiul liber, foarte aproape de orizontul de apus, după ora 17 până spre ora 19, când apun. Trebuie să ne uităm după „o semilună subțire și două obiecte strălucitoare chiar lângă ea”.
Despre Steaua magilor există numeroase dovezi care demonstrează că Miraculoasa Stea a existat cu adevărat. Amănunte referitoare la Steaua magilor au fost prezentate în Evanghelii şi confirmate de istorie. De asemenea, astronomia susţine, cu argumente, că Steaua magilor a existat cu adevărat.
În anul 1606, astronomul Iochannes Kepler a demonstrat că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor, potrivit ziarullumina.ro
Sfântul Evanghelist Matei mărturisește sosirea magilor – craii de la Răsărit încărcați cu daruri: aur, smirnă și tămâie. De-a lungul timpului, ca viețuitori ai Bisericii suntem părtași și trăim permanent momentele Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos. După cum mărturisește Evanghelistul Luca, păstorii care au fost primii martori ai evenimentului au fost supranumiți și „primii evangheliști ai erei creștine”, fiind mesagerii „a ceea ce li se spusese despre Acest Copil”.
Călăuziți de o stea, cei trei magi regi au mers în întâmpinarea Domnului. Teritoriul Persiei a fost leagănul unor mari descoperiri, printre care de o mare importanță sunt rămășițele pământești ale celor trei magi (490).
În unele izvoare, magii, preoți – craii de la Răsărit, după Sfântul Maxim şi Teodet de Ancia au sosit din Babilon, după Sfântul Clement de Alexandria şi Sfântul Chiril al Alexandriei ei au sosit din Persia, şi potrivit Sfântului Justin, Tertulian şi Sfântului Epitanie au venit din Arabia.
„Magii, Împărații Perșilor, cunoscând pe Împăratul Ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată povățuiți, au ajuns la Betleem, aducând daruri alese: aur, tămâie și smirnă. Și când s-au închinat, au văzut pe Cel fără de ani Prunc, culcat în peșteră.” Aşa ne mărturiseşte cântarea, o sfântă relatare despre frumuseţea şi valoarea darurilor.
Evanghelia armeană a copilăriei de la anul 500 ne dezvăluie identitatea lui Melchior ca Rege al Persiei, a lui Baltazar ca rege al Arabiei și Gașpar ca rege al Indiei. În troparul din Canonul Înainteprăznuirii există o frumoasă descriere: „Magii cei din Persia cunoscându-te pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, Împărat născut din Fecioară pe pământ, s-au grăbit să Se închine Ţie cu daruri”. Magii au primit în drumul lor, prin credință și supunere necondiționată, Duhul Sfânt.
Prilej de bucurie, ca semn al împlinirii spre îndumnezeire a fiecărui prunc peste veacuri, sărbătoarea Nașterii Domnului trebuie să ne transforme și astăzi în vestitori, în crai de la Răsărit.
S-a păstrat în tradiția populară sub formă de colind o imagine purificatoare a celui care rămâne în istoria lumii Mesia:
Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Steaua strălucește/ Și lumii vestește; / Că astăzi Curata/ Prea nevinovata/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia;/ Magii cum zăriră/ Steaua și porniră/ Mergând după rază/ Pe Hrisos să-L vază/; Și dacă porniră/ Îndată-l găsiră/ La Dânsul intrară/ Și se închinară;/ Cu daruri gătite/ Lui Hristos menite/ Ducând fiecare/ Bucurie mare;/ Care bucurie/ Și aici să fie/ De la tinerețe/ Pân-la bătrânețe.
