Sunt oameni cărora le place mai mult frumusețea sufletească comparativ cu cea fizică și tind să le dau dreptate.
Este adevărată expresia ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. Doar că atunci când privind acel “frumos” uităm de Dumnezeu, frumosul devine urâciune.
Tocmai de aceea am ținut să știți, folosindu-mă de texte filosofice ale antichității, respectiv de cele ale lui Plotin, considerat de către unii fidel interpret al lui Platon, de către alții al lui Aristotel, în fine, nu mai are importanță, ce este urâțenia sufletului și de ce se manifestă.
“Un suflet urât, netemperat și nedrept”, în concepția filosofului grec Plotin, “este plin de dorințe numeroase și de cea mai mare neliniște. El este temător de lașitate, este invidios prin micime;
El gândește bine, dar nu se gândește decât la lucruri pieritoare și joase, totdeauna înclinat către plăceri necurate, traind viața pasiunilor corporale; el își găsește fericirea sa în urâțenie;
Nu vom spune atunci că această urâțenie însuși a apărut în el ca un rău dobândit, care îl pângărește, îl face impur și amestecă cu ele cele mai mari rele, în așa fel încât viața și senzațiile sale au pierdut puritatea lor?
El duce o viață întunecată prin amestecul răului, o viață amestecată în parte cu moartea. El nu mai vede ceea ce un suflet trebuie să vadă, nu-i mai este permis de a rămâne în el însuși pentru că este fără încetare atras către regiunea exterioară, inferioară și obscură.
Este ca și cum un om vârât în noroiul unei mocirle nu ar mai arăta frumusețea sa și nu s-ar mai vedea din el decât noroiul cu care este uns; urățenia a ajuns prin el, prin adăugarea unui element străin și, dacă trebuie să redevină frumos, lucrul lui va fi de a se spăla și de a se curăța pentru a fi ceea ce este.
Urâțenia pentru suflet este de a fi nici curat, nici pur, tot așa cum aurul este plin de pământ. Dacă scoatem acest pământ, rămâne aurul; el este frumos când îl izolăm de celelalte materii și este singur cu el însuși.
În același fel, sufletul izolat de dorințele care vin de la corp, cu care el are o legătură prea strânsă, scăpat de celelalte pasiuni, purificat de ceea ce conține când este materializat și rămas singur, își lasă toată urâțenia lui care îi vine dintr-o natură diferită de el.”
Un articol de Ileana Mlădinoiu
