Cum ne învățăm copiii să fie credincioși

Cum ne învățăm copiii să fie credincioși

in religie by

Cum ne învățăm copiii să fie credincioși – Un copil este cel mai minunat dar al vieţii. Este o binecuvântare care vine să încununeze iubirea părinţilor şi să o desăvârşească. Odată cu naşterea unui prunc, totul se transformă într-un univers în care divinul şi inocenţa sălăşluiesc fericit. Totul depinde însă, de credinţa părinţilor şi de modul în care ştiu ei să-i transmită micuţului iubirea de Dumnezeu.

De la bun început trebuie evidenţiată importanţa credinţei familiei şi, în special, a mamei care-l poartă în pântece şi care se va ocupa cel mai mult de creşterea şi educaţia copilului. Numai o mamă cu dreaptă credinţă va reuşi să-i insufle micuţului ei iubirea adevărată faţă de divinitate şi faţă de toate lucrurile bune şi frumoase săvârşite de puterea divină. Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze o mamă pentru a-şi învăţa copilul să-L iubească pe Dumnezeu?

Acasă la Dumnezeu, încă din burtică

Întâi de toate, se impune ca ea să-i facă micuţului cunoştinţă cu Dumnezeu. Desigur, Tatăl Creator este Cel care i-a dat viaţă şi l-a făcut atât de special, după chipul şi asemănarea Lui. Este adevărat că Dumnezeu, alegând să dea viaţă copilului, îl cunoaşte şi-l iubeşte chiar cu mult timp înainte să-l privească şi să-l îmbrăţişeze propria-i mamă. Copilul este minunea Lui. Dar pruncul din pântece nu conştientizează acest lucru. De aceea, mama trebuie să-L iubească pe Dumnezeu şi să-şi ducă pruncul în biserică, încă dinainte de a-l naşte.

Deşi ar putea părea incredibil, mama şi copilul au o comunicare extraordinară chiar din perioada sarcinii. Aşa cum ea îi asigură fătului vitaminele şi mineralele prin cordonul ombilical, s-ar putea spune că există şi un cordon ombilical psihologic care-i permite acesteia să-i transmită starea ei sufletească. Fătul este foarte receptiv la sunetele care vin din exterior şi reacţionează ca atare, cu agitaţie sau calmitate. Aşa se explică faptul că prin rugăciunea şi prin viaţa duhovnicească a mamei, micuţul primeşte harul şi iubirea Domnului încă din burtică. El participă în acest mod la toate bunătăţile cele Cereşti. Rugile şi trăirea duhovnicească a maicii sale sfinţesc copilul din pântece.

Daruri divine

După naştere, copilul care a făcut deja cunoştinţă cu Dumnezeu, va beneficia de cele mai alese daruri divine. Se bucură de cele mai mari dintre toate darurile care-i înnobilează fiinţa: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie.

Botezul semnifică naşterea lui în Împărăţia lui Dumnezeu, prin Mirungere se umple de Duh Sfânt, în timp ce, Împărtăşania este pentru el, hrana cea Cerească. Prin Sfântul Botez, copilul beneficiază de ajutor şi purtarea de grijă a Domnului, clipă de clipă. Altfel spus, nu va fi niciodată singur. El va avea ocrotirea Domnului, necontenit.

Biblia, cea mai frumoasă poveste a lumii

Dumnezeu este iubire, deci, creşterea şi educaţia copilului trebuie să aibă la bază iubirea. Iar pentru a ajunge să simtă iubirea faţă de Dumnezeu, el trebuie să deţină cât mai multe informaţii în acest sens.

De la o vârstă cât mai fragedă, mama trebuie să-i vorbească despre divinitate cu toată dragostea şi căldura ei sufletească. Cel mai simplu mod de a percepe istorioarele ei sunt poveştile religioase. Biblia însăşi, este cea mai frumoasă poveste a lumii, din toate timpurile. Iar dacă este adaptată puterii lui de înţelegere, copilul o va găsi extrem de fascinantă şi va deveni tot mai interesat de personajul care, cu puterea Sa supranaturală, l-a creat şi are grijă să fie sănătos şi să aibă întotdeauna tot ce-i trebuie pentru a creşte frumos. Când va afla câte lucruri bune şi frumoase i-a dăruit divinitatea de-a lungul timpului, copilul se va îndrăgosti de cuvântul Domnului, îl va respecta şi va iubi la nesfârşit această fiinţă supremă căreia, toţi din jurul său îi spun Dumnezeu.

Creşte-ţi copilul cu credinţă şi iubire de Dumnezeu

„Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 19, 14) este versetul biblic care arată cel mai bine puterea credinţei celor mici în Dumnezeu. Dar, ca să ai un copil credincios trebuie să-l creşti în asentimentul liber faţă de tot adevărul despre Dumnezeu. De acest lucru trebuie să te îngrijeşti încă dinainte de a se naşte, de când începe să se formeze ca fiinţă umană.

Credinţa dă putere sufletului

Copilul învăţat să trăiască în dragoste de Dumnezeu nu va fi niciodată un copil -problemă. Doar că, „lecţiile fundamentale ale vieţii trebuie sădite în suflet de la o vârstă cât mai fragedă.

Pentru copii, lecţia esenţială este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeul Cel veşnic, pe Dătătorul vieţii veşnice“, după cum ne îndrumă cărţile bisericeşti. Nimic mai adevărat. Credinţa dă putere sufletului.

Chiar şi în cazul copilului. Odată crescut în spirit religios, el îşi va dezvolta un comportament calm, bazat pe respect, dăruire şi iubire faţă de familie şi de cei din jur. Va fi un copil reuşit, care va păşi sigur, pe un drum frumos şi armonios.

Loading...