In Sfantul Munte, la sarbatoarea unui Sfant monahii pun langa coliva Sfantului si o farfuriuta cu o coliva pentru cei adormiti. Coliva se face si cand o icoana facatoare de minuni este asezata in biserica pentru praznuire. Iar sambata mereu se face pomenirea celor adormiti, cu o farfurie cu grau fiert ce este asezata in dreptul icoanei Mantuitorului Hristos.
Cand este praznuire, coliva impune o adevarata arta de cofetarie. De obicei este pictat ctitorul sau Sfantul in numele caruia este inchinata biserica mare a manastirii, ca de exemplu Sfantul Atanasie Athonitul la Marea Lavra, Sfantul Ioan Botezatorul la Manastirea Dionisiou. Picturile acestea de icoane realizate cu zahar multicolor sunt lucrari de arta ce, din pacate, sunt distruse, deoarece coliva este impartita si mancata la sfarsitul slujbei.
Monahii athoniti prepara astfel coliva din zilele obisnuite:
Pun grau strivit in apa pentru a se umfla. Il fierb, apoi dupa jumatate de ora strecoara apa, punandu-l din nou la fiert in a doua apa pana cand graul infloreste, iar zeama devine cleioasa. Adauga apoi putina sare.
Dupa aceea spala graul cu apa rece, pentru a nu se mai lipi o bobita de alta, si-l asaza pentru a se zvanta.
Cu doua-trei ore inainte de Sfanta Liturghie, cel responsabil de coliva ia pesmet, cat incape intr-o palma, sfaramat foarte bine, si-l adauga in coliva, pentru a absorbi umezeala, continutul ramanand uscat. Mai apoi va pune graul intr-un ciur pentru a se strecura pesmetul. Astfel, graul este deja pregatit. Il intinde pe platou si pe deasupra asaza zaharul (nu pudra, ci cristalin), insemnand graul in semnul Sfintei Cruci cu zahar colorat cu scortisoara. Daca vrea, poate amesteca dinainte graul cu alune faramitate. La coliva pentru sarbatori cu priveghere se adauga nuci faramitate, cuisoare presate, chimen. In loc de nuci, la unele manastiri, se pun alune prajite faramitate (carora le scot coaja) si in locul cuisoarelor, scortisoara, relateaza altarulcredintei.ro.
Merita sa se mentioneze cum se fac picturile pe coliva: cu un chibrit sau cu varful de lemn al unei pensule de pictat realizeaza schita icoanei dupa un sablon gaurit pe care se asaza zaharul (lovindu-se usor cu penelul, zaharul curge printre gaurele lasand conturul Sfantului. Procedeul se poate repeta cu o alta culoare, pentru a iesi in cele din urma chipul Sfantului ca o pictura, n. trad.). Acum deja pot sa umple hainele, fata, parul cu zahar de diverse culori. Pentru impodobirea colivei,se adauga bomboane, drajeuri argintii, aurii etc. de diverse modele.
Coliva curenta este desertul de zi cu zi al monahilor din obstile chinoviale. Monahii rusi de aici obisnuiesc sa faca coliva nu din grau, ci din orez, asa cum se face in Rusia.
