Un vechi pustnic, trăia în adâncul pădurii…
Oamenii spuneau că poate că poate se ocupă cu vrăjitoria. Le era frică de el, dar în caz de nevoie extremă i-au cerut ajutor.
Un țăran din satul vecin avea mereu numai probleme și necazuri și, disperat, a decis să ceară ajutor de la pustnic.
A pornit prin pădure spre casa pustnicului. A bătut cu teamă la ușă.
– Ce vrei? se încruntă bătrânul, întrebându-l pe țăran.
Țăranul a urcat treptele și a spus:
– Am auzit multe despre tine. Te rog, ajută-mă, am numai necazuri. Soția mea a plecat, casa a ars, calul e bolnav, nu știu ce să mai fac.
– Bine, răspunse pustnicul, te voi ajută. Urmează-mă.
Țăranul a mers după pustnic și au ajuns la o peșteră adâncă.
– Intră aici și să nu ieși până nu auzi un clopot bătând.
A stat țăranul ce a stat și dintr-o data a auzit un clopot bătând. Bătrânul făcuse asta. Când a ieșit din peșteră, țăranul nu a văzut pe nimeni. Speriat a plecat să caute ieșirea din pădure.
Toată ziua, a rătăcit prin pădure și numai seara a ajuns la margine. El a văzut cerul roșu de la razele soarelui, satul lui în depărtare și a fost copleșit de un sentiment de bucurie imensă că a ieșit din peștera întunecată și era încă în viață.
– Și de ce sunt bucuros? Mâinile, picioarele mele sunt intacte, capul meu este în același loc. Așa că voi lucra și voi scăpa de probleme. Îmi găsesc soția, construiesc o casă nouă și cumpăr un cal.
M-am gândit, am râs de bucurie și am alergat spre bătrânul pustnic.
– De ce m-ai lăsat singur?
Pustnicul zâmbind a spus:
„Acum ințelegi că, dacă soarta îți inchide toate ușile, cu siguranță va deschide o fereastră pentru a ieși?”
Este necesar să căutați această fereastră, atunci când credeți că nu aveți altă ieșire!
