”– Dar nici mama nu e acasa?
– Nu, au plecat amandoi parintii la munca, in strainatate, se intorc peste trei luni.”
Asa suna intrebarile si raspunsurile din povestile multor copii din Romania. Astazi sunt, mai exact, 250.000 de copii in tara noastra care cresc fara unul sau ambii parinti acasa. Pentru multi dintre ei, scoala devine o sarcina neinteleasa, iar temele o corvoada la care nu au cui sa ceara ajutorul. Peste 50.000 de copii din Romania abandoneaza scoala anual, cei mai multi fiind din mediul rural. Insa acest articol nu este despre probleme, ci despre solutiile care au fost gasite. In comuna Breasta (judetul Dolj), elevii din clasele primare care raman singuri acasa, in grija bunicilor, sau cei care au dificultati de invatare, primesc ajutor la teme si o masa de pranz la centrul „Scoala dupa Scoala”. Acolo, 40 de copii participa zilnic, dupa orele de curs, la activitati de educatie remediala si nonformala alaturi de invatatorul lor, Olivian Vascu.
La nici 10 kilometri de Craiova se afla Breasta, o comuna cu aproape 4.000 de locuitori. Dar cine mai stie cati au mai ramas, de fapt? Cum ajungi in centru, gardurile sunt impanzite de anunturi de angajare in Spania, la cules de zmeura, capsune si afine.
Olivian Vascu, invatatorul de la Scoala din Breasta, este unul dintre cei care au ales sa ramana in comuna. Avea 19 ani cand s-a angajat ca invatator, iar in curand implineste 30 de ani de meserie, fara sa dea vreun semn ca ar fi obosit. Desi locuieste in Craiova si a primit mai multe oferte de angajare in scolile de la oras, n-a vrut sa renunte la comuna de unde majoritatea adultilor pleaca, pentru ca a simtit ca acolo e nevoie mai mare de eforturile lui. „La televizor se mai aude din cand in cand de olimpici, de cei care fac performanta la nivel inalt. Dar, pentru mine, performanta a fost ca in trei luni sa il fac pe copilul asta care la inceput nu putea sa faca nicio litera singur, desi era clasa a doua, sa scrie dupa dictare o propozitie de cinci cuvinte”, spune domnul invatator.
L-am gasit la centrul „Scoala dupa scoala”, unde performantele exact asa se calculeaza: in adunari facute corect, pe degete, si propozitii complete, scrise fara greseala. „Toti imi spun ca nu se mai invata, lumea e dezamagita, perspectiva e sumbra. Nu! Nu e adevarat! Daca unui copil ii dai minim de bagaje, dar cu dragoste, si intri la sufletul lui, atunci poti scoate ce e mai bun din el”, ne explica Olivian Vascu pe drumul dintre banca lui Gabriel, pe care l-a ajutat sa-si desparta numele in silabe, si ultima banca de la usa, unde Fabritio tocmai intrebase: „Domnu‘, e bine?”, cu caietul de matematica deschis. Il vezi, apoi, imediat, la banca lui Mario, unde numara odata cu el, pe degete, pana la 18 si apoi ajunge din nou in fata clasei, unde le vorbeste copiilor despre soare si anotimpuri. De fiecare data cu umor si cu rabdare, ca un domn Trandafir din povestea pe care o stim cu totii din clasele primare.
Asa arata un centru de educatie remediala. Si, oricat de formal sau scortos ar suna acest termen – „remedial” -, el cuprinde nevoia cea mai mare a copiilor din satele Romaniei: un mediu unde sa poata recupera materia la care au ramas in urma si unde sa primeasca ajutor la teme. E o metoda care ar putea aduce o schimbare in lupta cu abandonul scolar, capitol unde suntem fruntasii Europei, scrie recorder.ro.
In Breasta, acest mod de lucru a dat rezultate. „Pentru ca, un copil care ajunge sa spuna «Domnu‘, ce frumos a fost la scoala azi», dupa ce acum cateva luni plangea cand era scos la tabla, este o victorie pentru noi. Sau unul care invata sa-si ceara scuze cand isi loveste un coleg la joaca si il ajuta sa se ridice de jos, la fel, e ca o aterizare perfecta pe calul cu manere, am reusit ceva”, ne povesteste Olivian Vascu in drum spre terenul de fotbal unde copiii fac zilnic activitati care sa le cresca increderea in ei si sa-i invete sa lucreze in echipa.
Intr-o comunitate unde multi copii se incalta doar cand merg la scoala, iar in rest alearga prin curte in picioarele goale, cand afara sunt 7, 8 grade, unde multi dintre elevi nu gasesc un pranz cald cand se intorc de la scoala si unde parintii, coplesiti de treburile gospodariei, nu mai au timp sa se gandeasca si la temele copilului, un centru cum e „Scoala dupa scoala” e ca un colac de salvare.
