Pentru ea, viata a inceput dupa 40 de ani. Atunci cand l-a cunoscut pe Tavi, dragostea vietii ei, si a reusit sa ramana insarcinata, dupa multe fertilizari in vitro, sperante desarte si o sarcina pierduta, scrie viva.ro
Reporter: Gabi, poate nu toti cei care citesc acum stiu faptul ca este un miracol ca tu ai devenit mama. Nu o data, ci de doua ori. As vrea sa impartasesti cu noi experienta pe care ai avut-o cu fertilizarile in vitro, sunt sigura ca sunt multe femei care trec prin aceeasi experienta…
Gabriela: Nu l-am intrebat niciodata pe Tavi care a fost experienta prin care a trecut el, pentru ca, desi eu am fost cea care a suferit toate acele interventii, el a fost langa mine si cred ca nu a fost usor. A trebuit sa imi suporte toanele, tratamentul, schimbarile hormonale, care nu sunt chiar de ici, de colo. Si cred ca ar fi mai interesant sa spuna el, din perspectiva barbatului.
Tavi: Nici nu imi mai aduc aminte. Dar daca fac un mic efort, nu mi-a fost asa de greu cum ti-a fost tie. Eram alaturi de tine, vedeam ca tu suferi, eram un pic mai tare ca tine, pentru ca nu eram direct implicat fizic si hormonal. Dar fiecare dezamagire, faptul ca nu iesea… Simteam durerea in piept. Mai ales ultima oara, cand ne-am hotarat sa nu mai facem, sa ne oprim din tratamente, din orice vizita la medici si sa ne traim viata. Tin minte si acum ca era octombrie-noiembrie si am zis: „Pana anul viitor dupa Paste, stam si noi, ne vedem de viata si vedem ce o fi. Si chiar asa s-a intamplat, in ianuarie anul urmator a ramas insarcinata Gabriela, in acelasi an nascandu-se prima noastra fetita. Spun ca nu imi aduc aminte pentru ca nu vreau sa imi incarc memoria cu lucruri care au durut, care au fost mai sensibile. Eu consider, si i-am spus si sotiei mele, ca acei pasi au fost normali pentru a-i arata lui Dumnezeu ca noi chiar ne dorim un copil. Si chiar ne-am dorit, si in felul acesta se fac lucrurile minunate. Mai greu si cu eforturi foarte mari. Eu tot ce am castigat in viata am castigat cu timp, cu munca si cu rabdare. Nu mi-a venit nimic de-a gata. Si copiii la fel, au venit mai greut, dar si cand au venit, ia uite ce printese frumoase are tata!
Gabriela: Noi ne-am pornit greu, dar si cand ne-am pornit, nu ne mai oprim. Eu vreau un singur lucru sa impartasesc, ca sa intelegeti cam care sunt lucrurile, mai ales la nivel psihologic. Trebuia sa fac o analiza care necesita sa mi se ia sa nge si, efectiv, nu reuseau sa imi gaseasca vena niciodata. Ceea ce inseamna ca, la nivel mental, lucrurile se intampla, pentru ca fetele de acolo aveau o experienta foarte mare, dar efectiv nu mai reuseau. Probabil ca organismul meu refuza absolut orice.
