Mistere antice. Cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt inima unei fabuloase civilizații dispărute

in Știri by

“Una dintre cele mai importante cetati din istoria regatului dac este cea de la Costesti – Cetatuie. Unii istorici cred ca aici s-ar fi aflat prima resedinta regala a dacilor. Fortificatia este ridicata pe Apa Gradistei. Platoul superior al dealului pe care este cladita fortificatia are altitudinea de 514 metri. Sistemul defensiv cuprindea mai multe elemente.

Civilizatia dacica starneste pasiuni si dezbateri aprinse. In general, discutiile despre mostenirea dacilor sunt purtate intre doua extreme: cei care neaga orice valoare a acestei mosteniri si cei care considera ca civilizatia dacilor ar fi fost cea mai inalta de pe planeta, scrie dir.org.ro.

Uneori, aceste discutii genereaza teorii ridicole, care nu produc decat amuzament celor care sunt interesati cu adevarat de istorie. Insa, dincolo de aceste discutii, raman faptele. Sase dintre cele mai importante fortificatii ale dacilor au fost incluse in patrimoniul mondial al umanitatii. UNESCO a certificat valoarea lor deosebita. In acest episod dedicat monumentelor si valorilor din Romania inscrise pe lista UNESCO puteti descoperi informatii interesante despre aceste cetati.

Costesti – Cetatuie Prima resedinta regala a Daciei

Una dintre cele mai importante cetati din istoria regatului dac este cea de la Costesti – Cetatuie. Unii istorici cred ca aici s-ar fi aflat prima resedinta regala a dacilor. Fortificatia este ridicata pe Apa Gradistei. Platoul superior al dealului pe care este cladita fortificatia are altitudinea de 514 metri. Sistemul defensiv cuprindea mai multe elemente.

In exterior, exista un val de pamant, care proteja atat platoul dealului, cat si terasele superioare ale acestuia. Valul are o baza lata de 6-8 metri, iar inaltimea actuala a valului de pamant este de 2-2,5 metri. In Antichitate, in acest val de pamant erau infipti stalpi grosi de lemn, legati intre ei cu impletituri de nuiele, lipite cu lut, care formau o palisada in spatele careia se puteau adaposti aparatorii. Valul de pamant nu se incheia circular, ci exista o intrare in forma de cleste, care expunea flancurile atacatorilor.

De asemenea, drumul de acces spre cetate era protejat de un bastion puternic.

In spatele valului de pamant exista un zid de piatra, care nu inconjura complet platoul superior al dealului, ci doar pantele mai line, propice atacurilor asediatorilor. Zidurile au fost ridicate prin tehnica murus dacicus. Acest zid de piatra era inspirat de constructiile contemporane din lumea elenistica. Zidul avea o inaltime de 3-4 metri si o grosime de 3 metri. Pe coama zidului erau asezate trunchiuri de copac, despicate in lung si orientate spre exterior, pentru a permite scurgerea apei si pentru a ingreuna atacurile asediatorilor. Aceste trunchiuri erau acoperite cu pamant batut, pentru a preveni incendierea lor.

Din loc in loc, zidul era intarit cu bastioane, al caror parter servea drept depozit de provizii si de arme, iar etajul era folosit drept locuinta pentru nobili, dar si drept platforma de lupta. In zona cea mai expusa, zidul de piatra era continuat de un turn puternic de aparare.

In spatele zidului existau platforme de lupta, sprijinite pe blocuri de calcar. Dupa aceste sisteme de aparare mai exista o poarta intarita, care bloca accesul spre o panta dificila ce ducea spre platoul superior. Acesta era protejat de un ultim sistem de aparare, o palisada dubla din lemn, care proteja si cele doua turnuri-locuinta, dintre care unul, spre care ducea o scara monumentala, a fost utilizat pe post de resedinta regala. Sistemul defensiv era intarit de doua fortificatii exterioare, precum cea de pe Dealul Cetatuia Inalta sau turnul de aparare de pe Inaltimea Ciocuta.

Cetatea dacica a fost cucerita in urma celui de-al doilea razboi dacic, in anul 106, cand a fost distrusa definitiv.

Sarmisegetuza – Centrul spiritual al dacilor

Una dintre cele mai spectaculoase asezari antice de pe teritoriul Romaniei este capitala regatului Dacia, Sarmisegetuza Regia sau Sarmisegetuza Basileion. Sarmisegetuza a fost, probabil, resedinta regelui Decebal, care a fost uc1s ori s-a s1nuc1s dupa ce a fost infrant de catre romani. Iar Sarmisegetuza a fost cucerita abia dupa un asediu indelungat, in urma invaziilor romane din anii 101-102 si 105-106, dupa ce asediatorii au reusit sa distruga sistemul de conducte care alimenta cu apa garnizoana ce apara cetatea.

La Sarmisegetuza se afla centrul politic, militar si religios al regatului dac. Cetatea este situata pe varful unei stanci cu altitudinea de 1.200 metri. Fortareata de la Sarmisegetuza era, de fapt, un patrulater construit din blocuri masive de piatra, ansamblate dupa modelul murus dacicus. Concret, zidul cetatii era format din doua ziduri paralele din piatra masiva, intre care era asezata o umplutura din lut si din pietris. Cele doua ziduri erau legate prin intermediul unor barne de stejar, ale caror capete erau sculptate in forma de coada de randunica. Uneori, capetele barnelor erau intarite cu plumb. Incinta fortificata ingloba cinci terase suprapuse, cu o suprafata de 30.000 de metri patrati. Zidul cetatii avea o grosime de trei metri si o inaltime de 4-5 metri. Spre vest de incinta fortificata se intindea o mare asezare civila, care era capitala regatului dac. Suprafata acestei asezari civile este de aproximativ trei kilometri patrati. Acolo se aflau locuinte civile, ateliere de mestesugari, magazii, bazine, dar si rezervoare cu apa. In partea cealalta a asezarii civile, la o distanta de aproximativ 100 de metri de cetatea dacica, se afla un complex de cult. Cel mai remarcabil sanctuar are forma unui soare confectionat din andezit. Sanctuarul era utilizat pentru adorarea zeilor dacilor. Apogeul dezvoltarii Sarmisegetuzei a fost atins in timpul regelui Decebal, care avea sa fie infrant definitiv de catre romani in anul 106.

Drumul spre Sarmisegetuza era pazit de numeroase cetati si turnuri, iar cetatea avea un aspect grandios. Pe o lungime de aproape sase kilometri, versantul de sud al Muntelui Gradistea era taiat in mai multe terase succesive, pe care erau ridicate numeroase cladiri din piatra si din lemn. Capitala era deservita de o retea foarte buna de drumuri, conducte de apa si canale de drenaj, semn al gradului inalt de civilizatie materiala atins de daci. Ca o curiozitate, arheologii au descoperit un imens decantor pentru apa din lemn de brad, cu o capacitate de 3.000 de litri.

Dupa cucerirea romana, in cetatea dacica a fost instalat un detasament de tip vexilatio din Legiunea a IV-a Flavia Felix, care a supravegheat demantelarea fortificatiei si distrugerea asezarii civile.

Capalna. Secretele cetatii

Cetatea de la Capalna a fost ridicata in vremea regelui Burebista. Ea avea forma ovala. Grosimea zidurilor este de aproximativ trei metri, iar lungimea totala a incintei era de aproximativ 270 de metri liniari. Accesul in interiorul fortificatiei era posibil printr-un turn de veghe, cu latura de aproximativ 10 metri, care avea rolul de a proteja poarta de acces. Pana la inaltimea de aproximativ 1,7 metri, acest turn este construit dupa tehnica murus dacicus. El a fost partial distrus, apoi reconstruit, inainte de anul 106, cand turnul a fost refacut din caramizi slab arse.

Fortificatia a fost ridicata pe o culme de deal, la altitudinea de 610 metri, iar pozitia sa strategica domina Valea Sebesului. Zidurile de incinta au fost refacute in graba in preajma razboiului daco-roman din 105-106. Tot atunci au fost create si alte elemente de fortificare, printre care un sant exterior de aparare, dar si doua valuri de pamant cu un sant interior, care aveau rolul de a opri primele asalturi. Fortificatia a fost cucerita si incendiata de catre romani in anul 106.

Piatra Rosie – Cisterna de apa sapata in stanca

Piatra Rosie este o fortificatie care cuprinde doua incinte, unite intre ele. Cea mai veche a fost ridicata pe vremea regelui Burebista, pentru a stavili navala celtilor, iar cea de-a doua incinta a fost adaugata pe vremea regelui Decebal.

Cele doua incinte inglobeaza o suprafata de aproximativ 1,2 hectare. Prima incinta este ridicata pe un varf stancos, cu altitudinea de 832 metri. Varful este inconjurat din trei parti de prapastii inaccesibile. Accesul este posibil doar dinspre est. Incinta veche are forma unui patrulater, cu laturile de 102×45 de metri. Cetatea are zidurile ridicate dupa tehnica murus dacicus. Exista patru turnuri de colt, plus un al cincilea, care veghea poarta de acces.

Aici, soldatii daci au sapat o cisterna in piatra, pentru ca nu exista o sursa proprie de apa. Dealul pe care este ridicata Cetatea Piatra Rosie este strabatut de un drum pavat, in trepte. Acest drum era strajuit de trei turnuri de aparare, care faceau dificil accesul atacatorilor.

In contextul ostilitatilor cu Imperiul Roman, a fost construita o a doua incinta fortificata, unita cu prima, in partea de est. Cea de-a doua incinta avea ziduri de pamant si piatra, groase de 1,5-2 metri. Acestea inglobau atat cele trei turnuri de straja pentru drumul pavat, cat si o serie de terase locuite. Cea de-a doua incinta avea si o palisada. In apropierea fortificatiei se aflau si doua sanctuare. In anul 106, fortificatia a fost cucerita si distrusa de romani.

Banita – Reduta dacilor

Cetatea dacica din Banita are o configuratie cu totul aparte. Cetatea valorifica unul dintre cele mai importante puncte care domina Valea Jiului. Este ridicata pe o stanca izolata, cu pante foarte abrupte. Accesul spre platoul superior este posibil doar prin latura dinspre nord. Drumul de acces a fost barat printr-un val de pamant si de piatra, ridicat in perioada regelui Burebista, care a fost inlocuit cu un zid de piatra, in timpul regelui Decebal. Acest zid strabatea de la un capat la altul panta care permitea accesul spre fortificatie. Ascensiunea era posibila doar printr-o poarta monumentala, bine intarita. Dupa acest zid de piatra exista o incinta inconjurata de murus dacicus.

Zidurile cetatii sunt mai subtiri decat cele ale altor fortificatii dacice, de doar aproximativ doi metri. Cetatea este dominata de o terasa dreptunghiulara, cu laturile de 38×20 metri, pe care se inalta un turn-locuinta, resedinta unuia dintre aristocratii cu rosturi militare. Turnul domina imprejurimile si permitea observarea oricarei armate dusmane care se apropia de Cetatea Banita. Spatiul de locuire si aparare este reprezentat de trei terase succesive, insirate pe axa est-vest. In zona nord-vest a fost amenajata, in perioada regelui Decebal, o platforma de lupta in stil roman. De asemenea, drumul de acces era barat de un turn de aparare.

Costesti – Blidaru, Cea mai puternica fortificatie a Daciei

Cetatea a fost ridicata in doua etape succesive, in timpul regilor Burebista si Decebal. Pe dealul cu altitudinea de 705 metri a fost ridicat mai intai un turn-locuinta, de catre unul dintre aristocratii locali, inainte de domnia regelui Burebista. Acest rege a domnit intre 82 si 44 i.Ch.

In perioada confruntarilor cu celtii, el a ridicat la Costesti-Blidaru o cetate trapezoidala, intarita cu cate un turn de aparare la fiecare colt. Intrarea in cetate avea loc printr-unul dintre aceste turnuri. Arhitectura era de tip elenistic, desi tehnica de constructie este dupa metoda murus dacicus.

Cetatea de la Blidaru a fost intarita de regele Decebal, in timpul confruntarilor dintre Dacia si Imperiul Roman. El a construit o a doua incinta a Cetatii Blidaru, unita de prima incinta printr-un zid comun. Cea de-a doua incinta are forma pentagonala si este intarita de alte doua turnuri de aparare. Arhitectura fortificatiei este de tip roman. De-a lungul zidurilor au fost construite platforme de piatra. Cele doua incinte includeau un spatiu de 6.000 de metri patrati.

In exteriorul cetatii a fost amenajat un spatiu de stocare a apei, in conditiile in care fortificatia nu dispune de propria sursa de apa. Aceasta cisterna avea o capacitate de aproximativ 200 de metri cubi. Inaltimea zidurilor cetatii dacice depasea 5 metri. Sistemul defensiv al fortificatiilor mai cuprindea o retea densa de turnuri de veghe si de aparare, care aveau rolul de a observa din timp un eventual atac dusman si, de asemenea, de a incetini inaintarea atacatorilor. In exteriorul cetatii se aflau sanctuare in aer liber.

Loading...