Fii la curent!

Popa şi Mercedesul, o imagine des întâlnită în zilele noastre!

in religie by

– Ia te uita! Popa merge cu Mercedesul. Bine o mai duc popii astia! Prostesc lumea, se distreaza noaptea prin karaoke, umbla cu Mercedesuri! Da’ la biserica vorbesc de saracie, de neiubirea de arginti! Fatarnicii!

Nu o singura data am auzit asemenea cuvinte. Poate, intr-o oarecare masura, sunt justificate. Dar, am sa va spun o istorie…

Parintele despre care vreau sa va povestesc are doua case, are Mercedes, si usor poate deveni centrul atentiei si barfei de genul celei aratate mai sus.

Dar…

S-a casatorit cand avea 19 ani, din dragoste pura ca lacrima. Erau ambii studenti in anul trei la Facultatea de Limbi Straine.

Cand s-a nascut fiica mai mare erau deja in anul patru.

Tatal a imbinat studiile cu munca. Nu s-a ferit de lucru, a muncit mereu, numai sa aiba cu ce sa-si creasca copilul si sa-si asigure tanara familie. A muncit prin piata centrala, vanzand inghetata, ceai, apoi a muncit profesor de engleza la o Scoala Polivalenta Profesionala.

Seara facea meditatii de engleza la domiciliu, aducandu-le copiilor lumina cunostintei si speranta unui viitor dotat – asa cum o doreau parintii micilor invatacei.

Intre timp, fetita crestea la bunei, pentru ca mama si tata erau studenti si munceau, de aceea, veneau acasa noaptea tarziu.

Dupa facultate cei dou au activat ca tineri specialisti, predand limbile straine la diferite universitati si traducand pentru diferite agentii de traduceri.

Nu aveau casa lor proprie, locuiau la gazda. Fetita deja era cu ei, mergea la gradinita si visa – impreuna cu parintii – la o casuta, „macar iata asa de micuta, dar a noastra sa fie!”.

Au vazut intr-o zi un anunt, se vindea o casa in suburbie, pretul era foarte mic, dar nici acesti bani nu-i aveau. S-au sfatuit cu parintii si au primit asigurarea ca vor fi sustinuti.

Deci, au mers de au vazut „casuta de vis”.

Casuta statuse vreo 10 ani nelocuita, se afla intr-un sat fara drum, gradinita, scoala, farmacie, magazin.

Cea mai apropiata statie de autobuz era la 3 kilometri distanta.

Dar aceasta nu i-a oprit pe tineri. Au cumparat-o cu ajutorul parintilor.

Ani la rand au mers cu bicicleta pana in satul vecin, unde luau autobusul si se deplasau spre capitala. Iarna si vara, in soare si ploaie, in vant si viscol, faceau naveta impreuna cu fetita, care mergea la gradinita, apoi la scoala.

Greutatile nu-i speriau, au muncit cu insistenta.

Cu timpul, au cumparat o Lada veche.

Puteau merge cu ea numai atunci cand drumul era uscat sau inghetat, iar daca ploua sau era viscol mare, nu puteau sa o scoata din ograda.

Aceasta nu-i oprea, mereu s-au deplasat spre oras si au muncit – dar cum altfel? Fetita mergea cu ei dimineata, cu masina, iar la amiaza venea acasa, pe jos, indiferent daca ploua sau ningea.

Iar intorcandu-se de la munca, parintii se bucurau mult, cand vedeau luminita aprinsa in casuta – desi in jur totul era cuprins de bezna, pentru ca nu prea se gaseau oameni curajosi, dornici de a locui in acel catun, in conditii spartane.

Credinta i-a tinut, familia tot timpul a mers la biserica din satul vecin. Taticul chiar a fost invitat sa cante in strana.

A trecut ceva timp, si parintele paroh i-a dat binecuvantare sa mearga la teologie. Tanarul a facut studiile, le-a absolvit, dar continua sa munceasca la oras.

Deja aveau o alta masina – era nespus de greu fara automobil in acea departare de civilizatie.

Intr-o zi parintele paroh l-a trimis pe tanarul teolog la Vladaca, cu recomandarea de hirotonisire. Din pronia lui Dumnezeu, cu usurinta a trecut comisiile, desi era abia in anul doi de studii la teologie.

Acum e preot, slujeste in acea parohie, alaturi de duhovnicul sau, parintele paroh. Dar nu a incetat sa munceasca si la oras. In timpul saptamanii face traduceri, iar de sarbatori si duminicile slujeste in sat.

Intre timp, Dumnezeu a trimis familiei inca doi copii…

Acum casa e plina de oameni, strigate, rasete, plans, impacare, zambete, imbratisari… Masina cea veche se tot defecta, si parintele nostru a decis sa ia ceva de nadejde.

Prietenii l-au sfatuit sa ia un Mercedes. Nu avea prea multi bani, de aceea, a luat o masina de 25 ani, ca „Mercedesul tot Mercedes ramane”, ii spuneau prietenii.

Tot prietenii l-au sfatuit sa ia un credit si sa cumpere o casa in satul cel mare, unde slujeste. Familia a pus in gaj casuta cea veche si si-a asumat povara creditului.

Acum au doua case…

Nu locuiesc in cea noua – ea e nefinisata si necesita inca foarte multa munca si investitii, insa toate finantele sunt indreptate spre achitarea creditului.

Drumurile lungi si frigurile si-au lasat amprenta asupra sanatatii celui mai firav membru al familiei – fetitei. Ea s-a imbolnavit grav si necesita tratament costisitor. Familia se vede nevoita sa vanda ambele case – chiar daca ele sunt „inghetate” de credit.

Mercedesul le este de mare ajutor, pentru ca acum ca niciodata sunt nevoiti sa faca naveta….

Lumea nu cunoaste aceste detalii, ci vede doar Mercedesul. Alb. Frumos. Si pe popa la volan…

pr. Constantin Cojocaru

Tags:

Latest from religie

Go to Top