Spuneti-ne cum sa tinem un post care sa ne linisteasca si sa fie bun. Nici prea aspru, nici prea delasator.
Daca ne gandim la oamenii care nu au ce manca, daca ne vom gandi la cei din puscarie, din spitale, care, saracii, stiti cum stau… O, daca ar capata ei o bucata de paine! Stiti cati sunt? Foarte multi sunt.
Daca ne vom gandi la ei, daca ne vom gandi la cei lihniti de foame, noi vom posti mai usor si ne vom uita la masa pe care o avem.
Vom posti mai usor, fiindca noi suntem chemati la a-i milui pe ei, la a-l hrani pe cel flamand, a-l imbraca pe cel gol.
Si daca nu-i hranim, macar sa flamanzim impreuna cu ei, si astfel de ganduri ne usureaza postul. Il fac placut si Domnului, si noua, pentru ca ne da har si putere, si in acest post sa ne rugam pentru toti cei care au incetat din viata de foamete, sau care astazi mai flamanzesc si insetoseaza.
O, cat de multi batrani si tineri parasiti, in spitale, in case de nebuni, sunt foarte multi.
O, daca ati intra o data acolo, stiti cum ar fi?
Ati simti in ce stari traiesc multi oameni.
Noi suntem chemati sa ne indureram pentru tot omul. Nu doar asa, ca o poezie! Asta inseamna sa ne gandim la dansii, sa ne gandim la toti oamenii astia.
De aici vine si starea potrivita si putem manca mai putin.
Din Ieromonah Savatie Bastovoi, Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 72-73
