Fii la curent!

Profesorul de fizică martor la schimbarea facultăților ”la modă”: Jumătate din clasa la care este diriginte vrea să lucreze în IT

in Știri by

Magie in laborator – „Intotdeauna mi-a placut sa lucrez cu elevi, sa-i cresc, sa-i modelez, sa-i vad cum infloresc.” Fizica e singura disciplina care ne poate ajuta sa intelegem lumea din jurul nostru, crede Dan Voiculescu. E profesor de 19 ani la Colegiul National „Costache Negri” din Galati si preda fizica de peste 30 de ani.

Povestea profesorului Dan Voiculescu este preluata din Galeria Profesorilor MERITO

Ambii parinti au fost profesori – mama a predat geografie si tata, limba romana –, asa ca a prins microbul din familie si nu si-a dorit niciodata sa faca altceva. „Intotdeauna mi-a placut sa lucrez cu elevi, sa-i cresc, sa-i modelez, sa-i vad cum infloresc”, spune profesorul de 52 de ani. Asta l-a facut sa caute in mod constant metode atractive de predare, mai ales ca fizica nu e o materie de care multi copii se ataseaza imediat.

Si-a dat seama ca e important pentru elevi sa simta ca orice fac are o finalitate si nu invata o materie doar de dragul notelor, asa ca incearca sa le explice de ce fizica e esentiala in vietile lor. „La inceputul clasei a IX-a, ii provoc sa-mi spuna o actiune, o activitate care sa nu aiba legatura cu fizica si, dupa ce se gandesc putin, imi dau dreptate.” In anii ce urmeaza, ii ghideaza prin fel de fel de experimente, de la aplicatii pe telefon, la catapulte, lansatoare de avioane de hartie, oglinzi infinite, sisteme de alarma sau boxe din lemn fara curent electric, care le starnesc interesul si le provoaca imaginatia, scrie edupedu.ro.

Laboratorul de fizica al lui Voiculescu e plin de ele. Unul dintre cele mai des repetate proiecte de-a lungul anilor este popularul tub al lui Ruben – un tub metalic cu orificii mici, umplut cu gaz, care face flacarile sa „danseze” in ritmul muzicii. „Nu mai scap de tubul lui Ruben de cand am inceput metoda asta”, se amuza profesorul. „Fiecare generatie in parte mi-a facut cate un tub mai mult sau mai putin bun. Seria asta iarasi mi-a pregatit unul.”

A dezvoltat un sistem in care fiecare elev din clasele cu profil real trebuie sa prezinte la finalul semestrului un experiment gandit si facut de la zero individual sau in grup. „Totul trebuie realizat prin forte proprii”, spune Voiculescu, pentru care e important sa vada ca liceenii se straduiesc sa puna in practica informatiile obtinute la ora. Ei au o limita de buget in functie de proiectul ales, „nici prea impovaratoare, nici prea limitata”, iar la final trebuie sa-si justifice cheltuielile aratand bonurile fiscale. „Altfel ar fi foarte simplu sa cumpere de pe internet ceva foarte sofisticat si sa-l puna pe masa.”

Voiculescu incearca sa le explice filozofia lui si parintilor, despre care spune ca uneori sunt tentati sa-si ajute prea mult copiii in proiectele practice. Pana la urma, si acestia il sustin. Prima ora cu o clasa noua e intotdeauna mai dificila, iar elevii sunt mai reticenti, dar pentru Voiculescu e o victorie cand vede cat de mult ajung sa se implice in proiecte.

Colegiul „Costache Negri” le-a pus la dispozitie si o sala multimedia unde pot face simulari virtuale ale unor experimente pe care nu le pot face in laborator. Pe deasupra, profesorul incearca sa fie pe faza cand sunt evenimente interesante la muzeul de stiinte ale naturii, la observatorul astronomic sau cel atmosferic si sa-i duca pe liceeni acolo.

La final de semestru, elevii trebuie sa-si prezinte proiectele in fata colegilor, uneori si a altor profesori, fara sa citeasca prezentarea de pe foaie. „Trebuie sa invete sa vorbeasca liber, sa capete fluenta in exprimare. E un antrenament bun pentru ei si se descurca”, spune el. Elevii lui sunt mai mereu prezenti la concursul Stelele Stiintei, iar anul trecut au obtinut trei mentiuni si un premiu II, cu proiecte ca lansatorul de avioane de hartie, un robot homemade si un detector de gaze.

Notele nu sunt prioritatea lui Voiculescu. Elevii lui au note de la 3 la 10, insa notele mici le da doar pentru rea-vointa. „E o incercare de a-i face mai receptivi la ceea ce cer. Nota nu reflecta neaparat cum se prezinta ei la ora”, spune profesorul, care e dispus sa dea 10 pentru o problema esuata, dar unde a apreciat incercarea si angajamentul. S-a amuzat acum cativa ani, cand cativa fosti elevi i-au scris o poezie la absolvirea liceului si i-au spus ca, desi le-a dat 3 si 4, ei tot il iubesc. Crede ca adolescentii inteleg, intr-un final, de ce face lucrurile asa cum le face. „Niciodata n-a venit un fost elev sa-mi reproseze o nota mica, dimpotriva. Mi-au spus ca le-a facut bine, ca i-am adus cu picioarele pe pamant, ca au invatat mai mult dupa aceea.”

Fiecare generatie e diferita si Voiculescu observa, de la an la an, cum se schimba tipologia liceanului si interesele sale. Daca acum cativa ani multi elevi se indreptau spre facultati cu profil uman, a observat recent ca materiile reale au inceput sa recastige teren. E diriginte la clasa a XII-a si jumatate din clasa vrea sa lucreze in mediul IT, unde ii atrag atat natura meseriei, cat si castigurile.

Latest from Știri

Go to Top