La anii veacului din urma,
Pastorii cei duhovnicesti
Se vor abate de la turma,
Urmand curentelor lumesti.
Pasi-vor ei pe cale strâmba,
Lasandu-si drumul parintesc,
Si vor canta la oi din <<dramba>>,
Iar nu din <<fluier pastoresc>>,
Vor face focul cu <<progresul>>
In <<staulul duhovnicesc>>
Si fumul va starni eresul
Si nu va fi la ea credinta,
Poporul cel cu simplitate
– De frica vesnicelor munci –
Va mai pazi cu scumpatate
Vor fi urati de stapanire
Si multi vor sta prin inchisori.
Acei cu ravna mai fierbinte
La fapta buna, si smeriti,
Vor fi ca cei iesiti din minte
Si lumea vrea sa foloseasca
Vor tunde barbile si parul
La moda toate vor scurta.
La tineri nu va fi rusine
Si nici iubire intre frati,
Atuncea Dumnezeu, cu greata,
Si-i va lipsi pe multi de viata
Ca oarecand pe <<sodomeni>>.
Pamantul isi va pierde mana
Si munca nu va fi cu spor,
Ca multi vor crede pe Satana
Atuncea lumea va sa fiarba
Ca un cazan la <<pirostea>>,
– Aprinsa de manie oarba –
Razboaie mari, infricosate,
Se vor tine aproape lant,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor sapte, la Bizant>>!
Cand mai vartos vor progresa,
Vor face <<care>> zburatoare,
Iar coada lor de scorpion
Atuncea vor fi ca armatura
Balauri groaznici de metal,
Imprastiind parjol din gura
Si fumuri cu venin mortal.
La vii abia a treia parte
Din toata lumea va scapa,
Iar restul se va da la moarte;
Caci Inger va veni din ceruri,
Strigand cu glas infricosat,
Sa puna capat la maceluri
Pe tronul bizantin un Sfant
Si pasnic toti se vor supune,
Lipsind razboiul pe pamant.
In toata lumea stralucind,
Deschis-a scoala Antihrist
Caci astazi “fiara cea gandita”
Din sapte capete de fiara,
Aceste cinci s-au aratat,
Iar cand se vor ivi si restul,
Cu doua coarne ca de miel
Iar glasul ei ca de balaur,
Mai are fiara zece coarne
Cu semnele lui “Lucifer”,
Sunt patimile pierzatoare
Ce striga astazi catre cer.
Aceasta este <<uraciunea>>
Ce va sedea pe locul Sfant
Sursa : „Din Ierihon catre Sion”, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
