Această rugăciune pentru eliberarea de patimi a fost alcătuită de Sfântul Efrem Sirul, marele scriitor și teolog siriac care a trăit în secolul al 4-lea d.Hr.
El este și autorul binecunoscutei rugăciuni care se citește în perioada Postului Mare, „Doamne și Stăpânul vieții mele”.
Rugăciunea este îndreptată spre Maica Domnului, ca ceea ce este mai curată decât toată zidirea și decât toate puterile cerești.
Fecioria și smerenia Maicii Domnului sunt un model și o pildă vie pentru toți cei care vor să trăiască în curăție.
Fecioria nu se referă doar la trup, ci și la suflet și la minte. Cel curat nu grăiește și nu gândește lucruri răul. Cel curat cu sufletul nu permite cugetelor necurate să intre înlăuntru și să întunece mintea sau să aprindă simțurile trupului.
Sfântul Siluan Athonitul spune în scrierile sale că în tinerețe i-a venit un gând de îndoială care îi spunea că poate Maica Domnului ar fi păcătuit la vreun moment dat, fie măcar și numai cu gândul.
Însă îndată a auzit un glas tainic care i-a spus: „Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul”. Era o mărturisire a Duhului Sfânt, care a înștiințat sufletul Sfântului Siluan despre curăția ei.
Către cine dar, să alergăm mai cu osârdie atunci când vrem să ne curățim de patimi și de vicii decât numai la ceea ce este mai curată și mai strălucită decât soarele?
Cu toții suntem stăpâniți de anumit patimi sau vicii, dar mai ales de plăcerea trupului, care se manifestă în diferite forme. Acestea întinează trupul și sufletul și cugetul.
Iată ce spune Sfântul Iosif Isihastul despre aceasta:
„Nimic altceva nu urăște mai mult Dumnezeu decât necurăția trupului care vine din plăcerea cea fără de lege. Acela care desfrânează cu gândurile rușinoase miroase la fel ca un câine mort. În timp ce acela care se luptă și își păstrează trupul curat și mintea neîntinată de gânduri murdare, așa și rugăciunea lui se ridică la cer ca o tămâie bine mirositoare”.
Gheronda Iosif zicea că jertfa cu cel mai frumos miros care se suie la Dumnezeu este neprihănirea trupului. Aceasta însă se păstrează și se obține cu multă luptă și cu sânge. El însuși a fost stăpânit de duhul desfrânării, deși nu a păcătuit cu trupul nici în tinerețe, nici în cealaltă vreme a vieții sale.
„Chiar și hainele celor care sunt curați răspdândesc mireasmă de bun miros în toată încăperea în care se aflăm ca un vas de mir. Acesta este semn de la Dumnezeu pentru neprihănirea lor și pentru fecioria lor preasfințită”.
Poate că aceste cuvinte vor trezi în noi dorința de a ne curăți și de a renunța la patimi.
„Deci, grăbiți-vă să vă curățați sufletul și trupul vostru. Nu vă pot descrie cât de mult îi place Maicii Domnului cumpătarea și curățenia. Pentru că ea este Fecioară neprihănită, ne vrea pe toți așa și ne iubește”.
Sfântul Iosif Isihastul avea mare evlavie la Maica Domnului. Atât de mult o iubea, încât atunci când vedea icoana ei, nu se oprea din a o săruta cu dor și tânguire.
„Numai ce o strigăm, și se grăbește să ne vină în ajutor. Nu apuci bine să spui: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă!” că Ea străbate ca un fulger mintea ta și-ți umple de lumină inima, atrăgând mintea spre rugăciune și inima spre dragostea adevărată”.
Indiferent de patima care ne stăpânește, să ne rugăm Maicii Domnului. Să îi spunem toate neputințele noastre și să îi cerem ajutorul și sprijinul.
Rugăciune către Maica Domnului pentru izbăvirea de vreo patimă
„Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea singură mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie, ceea ce singură toată te-ai făcut lăcașul a tot darul Preasfântului Duh, și de aici și pe înseși Puterile cele nematerialnice cu neasemănare le covârșești prin curăția și sfințenia sufletului și a trupului – caută spre mine, pângăritul, necuratul și spurcatul cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii și a veții mele celei deznădăjduite!
Curățește-mi gândirea mea cea împătimită! Spală și îndreptează-mi gândurile mele cele rătăcite și orbite! Îndreptează-mi și povățuiește-mi simțirile mele! Slobozește-mă de obiceiul cel prearău și urât care mă tiranizează, al necuratelor prinderi în minte și al patimilor!
Oprește-mă dinspre tot păcatul cel cu lucrare și dăruiește trezvire și dreaptă socoteală întunecatei și ticăloșitei mele minți, spre îndreptarea greșelilor și a căderilor mele!
Ca dintru întunericul păcatului izbăvindu-mă, să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda cu îndrăzneală pe tine, cea singură adevărată Maică a adevăratei Lumini, a lui Hristos, Dumnezeul nostru! Că tu singură, împreună cu Dânsul și printr-Însul ești binecuvântată și preaproslăvită de toată zidirea cea văzută și nevăzută, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
