La 40 de zile de la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălţarea Domnului.
Conform informațiilor biblice, evanghelistul Luca descrie momentul Înălțării Domnului ca fiind unul special, încărcat de emoție. În timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi, undeva în Betania, Iisus Hristos și-a ridicat mâinile, S-a îndepărtat de ei și S-a înălțat la cer.
Se spune că acesta este momentul în care Iisus Hristos S-a înălțat la cer și s-a așezat de-a dreapta Tatălui.
În fiecare an, praznicul Înălțării Domnului este un moment de bucurie, dar și de rugăciune pentru toți credincioșii. Este o zi specială, această sărbătoare fiind însemnată cu cruce roșie în calendarul creștin ortodox. Astfel, în această zi de sărbătoare nu se lucrează, ci credincioșii sunt îndemnați să se roage mai mult, să se apropie de Dumnezeu și să fie mai atenți la nevoile celor din jur.
De Înălțarea Domnului, în România este sărbătorită și Ziua Eroilor, astfel că în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe se face pomenirea eroilor români căzuți la datorie, cei care și-au dat viața pentru libertate, credință, dar și pentru apărarea țării.
Rugaciune:
„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”