În calendarul ortodox pe 27 mai este prăznuit Sfântul Ioan Rusul. În această zi este bine să spunem rugăciunea sfântului care a refuzat să renunțe la credința în Hristos.
Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Viața sa a fost una chinuită, a fost soldat și prizonier în războiul dintre ruși și turci. În acea perioadă zbuciumată, cei care erau prizonieri erau obligați să renunțe la credința în Hriustos și să devină musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința.Creștin m-am născut și creștin voi muri”.
Sfântul Ioan Rusul a murit în anul 1730. Pentru că și-a simțit sfârșitul, el a chemat preotul să se spovedească și să fie împărtășit. După ce a murit, la o distanță de trei ani, duhovnicul său l-a visat spunându-i că trupul său a rămas intact, neputrezit, exact așa cum a fost îngropat. El i-a cerut în vis să fie dezgropat.
După această întâmplare la mormântul Sfântului Ioan Rusul s-a văzut o lumină cerească, ca un stâlp de foc. Creștinii au dezgropat trupul neînsuflețit și într-adevăr era intact.
În anul 1832, potrivit dexologia.ro, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, sfintele moaște au fost aruncate în foc, ca gest de răzbunare pentru creștini. Când au văzut că trupul nu arde, turcii au fugit îngroziți.
În anul 1922, preotul a luat moaștele și le-a dus pe insula Evvia, în actualul oraș Precopie.
Sfântul Ioan Rusul a trăit toată viața în rugăciune.Creștinii rostesc în ziua de 27 mai rugăciunea Sfântului Ioan Rusul.
“O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate și de minuni făcătorule, primește această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, și vezi rănile și durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu că deși ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin viețuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta la viața cea veșnică cine a năzuit la ajutorul tău și ți s-a rugat cu credință nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ție și nu l-ai auzit?
Minunile și ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut și pe noi, păcătoșii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimițând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulțimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferințele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădați de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă viețile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu același ești, Sfinte, astăzi ca și atunci, și că nimeni din cei ce se roagă ție nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea și noi, fiind scârbiți și în pagube, alergăm la tine cu credință și lacrimi, îngenunchind, și ne rugăm ție, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere orașele, satele și toată țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.
Mijlocește, Sfinte Ioane, păstorilor noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, iar supușilor îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace și cu cucernicie, să petrecem veacul acesta, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”, potrivit dexologia.ro.
