Nu, tata nu a fost un Sfânt…Tata, cât era încă viu, se ruga întotdeauna în picioare afară, cu fruntea spre cer.
Un articol de Luminița Aldea; marturieathonita Tata, cât era încă viu, se ruga întotdeauna în picioare afară, cu fruntea spre cer. Dimineața cu fața la răsăritul soarelui și seara privind cerul plin de stele și luna. Rugăciunea o spunea tare, clar și nu părea conștient că mai este ceva sau cineva în jur. El pe…