Fii la curent!

Zi: „Doamne, dă-mi răbdare! Doamne, dă-mi să rabd asta!”. Şi o să vedeţi cum totul se schimbă. Se schimbă creierul, oameni buni!

in religie by

Exista o limita a rabdarii, a tolerantei? Cand stim ca este suficient si ca ar trebui sa ne oprim?

La toleranta cred ca exista si trebuie sa existe limite. Eu am o problema cu „toleranta”, nu-mi place toleranta.

E ca-n bancul cu Bula, care raspunde la scoala: „La noi tata e tolerant, mama e toleranta, sora-mea e toleranta, casa noastra e casa de toleranta”. Pentru mine, toleranta e ca si cum ai zice: „Fa si tu, ca apoi imi vine si mie randul!” sau „Hai sa facem amandoi odata, ca ne face placere!”. Aceasta este toleranta si este desfranare, in sensul ca-i toleram pe ceilalti ca sa ne dam frau liber propriilor porniri, relateaza altarulcredintei.md.

Rabdarea insa nu are limite pentru ca rabdarea adevarata este darul Duhului Sfant. Noi, in mod firesc – conform firii noastre create – avem un fel de rabdare, dar ce-avem noi prin fire este capacitatea de a suporta. Suportam un lucru pana nu mai putem. Unii sunt mai slabi, altii sunt eroi care suporta foarte mult. Dar aceasta suportare ne transforma in obiecte. Masa asta suporta obiectele pe care le pui pe ea. Suportarea poate sa fie un act cu care ne mandrim, dar nu ne vindeca nici pe noi, nici pe celalalt, nu schimba nimic. Rabdarea este cea care ma schimba pe mine si-l schimba si pe celalalt.

Dar rabdarea este numai lucrarea omului cu Dumnezeu! E darul Duhului Sfant primit si lucrat de noi. De aceea, ca sa vezi ce este rabdarea, zi: „Doamne, da-mi rabdare! Doamne, da-mi sa rabd asta!”. Si o sa vedeti cum totul se schimba. Se schimba creierul, oameni buni! Cand rabzi o durere, ajungi la o limita, in care zici: „Gata, crap!”. Si, dupa ce-ai crapat, se crapa de ziua, se face lumina, se schimba ceva! Pentru ca durerea aceea, starea aceea, suferinta aceea este ceva ce are nevoie sa sparga o limita, sa treaca un prag. Or noi, imediat ce ne doare, imediat ce suferim, gata inghitim ceva sa ne treaca si ramanem din ce in ce mai ghemuiti intr-un spatiu foarte mic, psihologic. Pe cand rabdand, si creierul se schimba. La inceput nu poate. Si nu poate! Dar cu ajutorul harului poate. Harul! Cere-l de la Duhul Sfant si practica! Profitati de orice lucru neplacut si practicati rabdarea. Eu am inceput cu durerea, n-am crezut ca ajung la capatul asta neplacut, am crezut ca scap ieftin, am inceput cu durerea de cot. Stiam ca nu plec, ma durea, contemplam durerea… Si acum ma descurc cat de cat. „Doamne, nu ma parasi!”

Monahia Siluana Vlad

Extras din „Trairea ortodoxa in contextul provocarilor de azi”, Ed. Doxologia

Loading...

Latest from religie

Rugaciunea de miercuri

Rugaciunea de miercuri

Rugaciunea de miercuri Doamne Atotputernice și Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai
Go to Top